Astăzi la ora de Istorie, nu ştiu cum a venit vorba de Cimitirul Vesel de la Săpânţa. De câte ori aud acest nume ”Cimitirul Vesel” mă bufneşte râsul, din simplul fapt că îmi imaginez bucuria dintr-un cimitir sau cât de vesel poate fi un cimitir. Numele de ”Cimitirul Vesel” se trage de la crucile pe care sunt sculptaţi decedaţii şi sunt scrie nişte versuri care caracterizează acel decedat. Termenul ”VESEL” se trage de la acele cruci (cred şi sunt sigur), sunt chiar atât de reuşite sau oamenii sunt chiar atât de proşti încât sunt veseli când merg să vadă mormântul persoanei decedate, aiurea nu ?.Tot astăzi la ora de Istorie am aflat că cei de la Biserica din Săpânţa au lansat un album de cântece despre ”Cimitirul Vesel”, cât de bou să fi să faci asemenea lucru. Eu mi-am imaginat că pe acel album sunt înregistraţi nişte morţi care cântă la diferite instrumente de genul:
1. În loc de taragot cântă la FEMURUL lui Ion din deal
2. În loc de fluier cântă la FALANGELE lu` ţaţa Floarea
3. În loc de tobă cântă la CUTIA CRANIANĂ a lu` Baciu Vasâi
4. În loc de nu ştiu cum se cheamă cântă la COASTELE lu` Mărie de pe coastă, bătând cu o tibie în ele.
Aboneaza-te aici prin orice feed reader
3 comentarii:
Gluma e gluma, totusi profu' se referea la un album foto ... (in orice caz, e amuzanta corelarea)
exista si album cu melodii
Nu ai inteles deloc ideea de "vesel",pur si simplu oamenii de acolo privesc moartea diferit fata de cum o vad marea majoritate.Ideea este ca se pune mai presus viata si nu moartea,cei din sapanta cand moare cineva nu anunta ca acesta "a murit" ci ca "a trait".Bineinteles nu lipsesc nici notele umoristice din epitafele de pe cruci:„Pina pa lume am trait/ Toaderu Ioanii ma numit/ Din a mea copilarie/ Caii mult mia placut mie/ Si nea mai placut una/ La bufet la masa asta/ Cu nevasta altuia/ Dupa lume imi pare rau/ Ca prea iute am murit eu/ Viata o parasai la 52 de ai./ 1973”.
Trimiteți un comentariu